Ei bine... inca n-o simt cu adevarat, dar m-am intors si e timpul ca raspunsul "pai.. a fost super" sa devina mai stufos. Voi incerca sa transfer aici micul jurnal de calatorie (primul facut de mine vreodata, deci, va rog, fiti indulgenti) si poze cat mai sugestive.Nu e un jurnal complet, nu a fost posibil sa scriu zilnic, ba chiar au fost perioade lungi in care nu scriam, textele sunt influientate de situatia in care ma aflam la un moment dat si, mai rau, e posibil sa gasiti numeroase informatii trunchiate sau, in parte, inexacte... DAR! Nu am intentionat sa fac un document stiintific, ci sa povestesc ce-am vazut si simtit cat mai sincer cu putinta. Va invit sa aruncati o privire si va multumesc pentru rabdarea cu care ati asteptat.
Concluzie
Orice calatorie te schimba, oricat de inchistat ai fi, oricat de putin departata ar fi destinatia. Mi s-a spus la intoarcere ca drumul abia incepe si acum inteleg ca asa este; ideea e sa nu despachetezi niciodata cu adevarat, sa fii mereu pregatit pentru o noua iesire din lumea proprie. Nepal, Tibet, China, India... nu sunt tari usor de vizitat, nu sunt tari pe care sa le vezi din masina, trebuie sa stai acolo, sa le respiri aerul, sa vorbesti cu oamenii, sa-i asculti mai ales cand tac... vei afla despre sine mai mult decat ti-ai dori. Nici nu e nevoie sa pleci pregatit pentru asta, tarile astea stiu sa-ti atinga inima fara sa faci ceva anume, cu diferenta ca in timp prezenta lor va fi din ce in ce mai pregnanta in mintea, sufletul si toata fiinta ta. Shai lhao shi- Shi lhi!