Ei bine... inca n-o simt cu adevarat, dar m-am intors.
Ne-am intors si e timpul ca raspunsul "pai.. a fost super" sa devina mai stufos.
Voi incerca sa transfer aici micul jurnal de calatorie (primul facut de mine vreodata, deci, va rog, fiti indulgenti) si poze cat mai sugestive.
14 septembrie 2007
"Prima zi. Khatmandu.
Una peste alta a fost o calatorie usoara, interesanta. Numai eu stiu cat de tare am strans tapiteria scaunului la fiecare decolare...
Nu credeam in "socul cultural", dar Bahrainul a stiut sa ma contrazica. Am stat doar o noapte acolo dar am avut timp sa facem si o iesire in oras. Am intalnit in curtea Institutului Religios un tanar musulman care vindea carti si obiecte religioase.
"All I do is for Allah" a spus el si n-am avut nici o indoiala. Evident am intrat in vorba cu el, i-am pus tot felul de intrebari la care a raspuns degajat si senin.
Unii oameni pur si simplu "degaja" lumina si de aceea nu m-am mirat cand la final i-a oferit lui Stelian un fes.
(Astfel de gesturi s-au repetat de cateva ori de-a lungul intregii luni si au fost momente importante pentru mine.)
Sosirea in Nepal seamana cu intoarcerea la sat, la bunici, dupa multi ani de oras: simti timpul aproape fizic si regretul ca multe lucruri vechi ce trebuiau pastrate s-au schimbat iremediabil.
Inca nu indraznesc sa-mi fac o parere despre Nepal.
Astazi m-am gandit la ce mi-a spus Dan la plecare: "nu multi au sansa unei astfel de scurtaturi in viata" si asta m-a speriat un pic.
Daca trec pe aici fara sa inteleg nimic?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu