18 Septembrie
Am plecat din Khatmandu foarte dimineata, pe o ploaie infernala. Am ajuns inaintea celorlalti in locul unde ar fi trebuit sa gasim autobuzul. Ar fi trebuit... dar am asteptam mult pana sa-si faca aparitia minunea de "autocar turistic": o injghebare de table pe roti.
Ni s-a explicat inca de la inceput ca situatia in Tibet nu e chiar minunata, sa avem grija ce facem si ce spunem, sa nu punem ghidul, calugarii si populatia in dificultate amintind de Dalai Lama, sau alte subiecte tabu in Tibet.
Diferenta dintre rase este izbitoare... tibetanii seamana si cu chinezii si cu nepalezii, dar sunt ALTCEVA.
Ne-am oprit mai intai sa luam micul dejun intr-o mica pensiune de dinanintea granitei cu Tibetul; aici- o atmosfera incredibila ce anunta o saptamana de fotografii.
Avem un ghid tibetan, Tenzin, foarte tanar si, sincer, ma intreb cu groaza daca se va descurca.
Am plecat din Khatmandu foarte dimineata, pe o ploaie infernala. Am ajuns inaintea celorlalti in locul unde ar fi trebuit sa gasim autobuzul. Ar fi trebuit... dar am asteptam mult pana sa-si faca aparitia minunea de "autocar turistic": o injghebare de table pe roti.
Ni s-a explicat inca de la inceput ca situatia in Tibet nu e chiar minunata, sa avem grija ce facem si ce spunem, sa nu punem ghidul, calugarii si populatia in dificultate amintind de Dalai Lama, sau alte subiecte tabu in Tibet.
Diferenta dintre rase este izbitoare... tibetanii seamana si cu chinezii si cu nepalezii, dar sunt ALTCEVA.
Ne-am oprit mai intai sa luam micul dejun intr-o mica pensiune de dinanintea granitei cu Tibetul; aici- o atmosfera incredibila ce anunta o saptamana de fotografii.
Avem un ghid tibetan, Tenzin, foarte tanar si, sincer, ma intreb cu groaza daca se va descurca.
Acum sunt in Tibet, intr-un hotel fitos din Zhangmu, prima localitate de dupa granita, in regiunea Rikatze.
O mai mare forfota de oameni si masini, o mai mare bulibaseala si birocratie decat aici, numai in Romania se mai poate gasi.
Situatia nu e tocmai roz: se lucreaza la drum- ziua se merge pe un sens, noaptea pe celalalt, iar noi am picat intr-un moment foarte prost si acum trebuie sa asteptam sa se elibereze drumul.
Speram ca maine sa putem pleca de aici.
19 Septembrie
Inca o zi petrecuta la granita. Daca pana de curand nu aveam nici o parere despre chinezi, acum incep sa cred ca sunt cel putin dezagreabili.
Incepand cu eternul "tzenzin' moni?" (varianta chineza pentru "changing money?") , la inceput perceput ca pe ceva stresant, apoi devenit motiv de veselie printre turisti, pana la atitudinea aproape ostila a autoritatilor, chinezii ne-au surprins neplacut cam de fiecare data.
A fost o zi lunga, dar placuta, petrecuta alaturi de noii nostri prieteni israelieni: Anat, Hanan, Noar si Kat.
Discutii in engleza ce ne-au epuizat, joc de-a "popa prostu" si mimul israelian- ne-au umplut timpul.
Asteptam in continuare sa se deblocheze unicul drum catre Nyalam, urmatoarea noastra destinatie si, de acolo, catre Lhatse.
Am fost deja repartizati pe masini: vom calatori impreuna cu doi nemti, Thomas si Ahim, care vorbesc non stop, repede si tare.
Va fi o noapte petrecuta pe drumuri, cu speranta ca spre dimineata vom ajunge in Nyalam, vom dormi cateva ore si apoi vom continua spre Lhatse.
Astazi ar fi trebuit sa fi ajuns deja la trecatoarea Lalung (5050m), dar iata-ne inca in Zhangmu, inghesuiti in masini, irascibili si obositi.
Dar maine e o noua zi, o alta soarta.
Un comentariu:
v-au invatat israelienii si jocul "cati elefanti sunt in cutia de tigari?" sau una din variatiuni? :)
Trimiteți un comentariu